sâmbătă, 28 martie 2015

DESPRE AJUTORUL EUROPEAN PENTRU ROMÂNIA

A fost odată un ţăran român, sărac şi cinstit. În sătucul său natal, izolat de lume, se zvonise că undeva departe, peste nouă mări şi nouă tări, s-ar fi aflat o baroneasă înstărită, cu dărnicie fără seamăn, care s-ar fi numit Uniunea Europeană. Şi zvonul nu era numai zvon, căci văzuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, fălindu-se cu darurile acesteia.
Intr-o bună zi şi-a luat toiagul şi a purces la drum. A bătut la poarta palatului şi i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit să şadă şi, fiindcă era peste măsură de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola şi gumă de mestecat. Tăranul a gustat cu măsură din bucate şi, nerăbdator, şi-a spus păsul:

"Mărită Doamnă Uniune, am auzit că faci daruri celor nevoiaşi. Eu am acasă pământ bun, ape limpezi, am şi păduri. Iarna însă-i cam lungă la mine în ţinut, aproape patru-cinci luni pe an. Ca să lucrez bine, aş avea nevoie de o pereche de încălţări. Sunt desculţ şi mi-e frig. Doar atât iţi cer".

Doamna Uniune Europeană l-a măsurat din cap până în picioare şi a rămas cu privirea pironită la degetele acestuia, vineţii, înfrigurate, bătătorite şi prăfuite de drum. Apoi a glăsuit:

"Omule, eşti desculţ şi eu te înţeleg... Dar, tot ce-ţi pot oferi este o bască. Una nouă şi de calitate europeană - Armani. Ţine de frig, de ploaie."

Omul a luat basca, a oftat dezamăgit, a mulţumit şi a făcut calea-ntoarsă zicând:

"Totuşi e doamnă bună. Putea să nu-mi dea nimic".

A trecut iarna şi, din gerurile sale cumplite, omul a ieşit destul de bine, doar cu un deget degerat la picior. Apoi vara a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunându-i păsul vechi:

"Sunt desculţ. O pereche de încălţări mi-ar prinde tare bine".

Doamna l-a privit cu înţelegere, l-a ospătat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o bască nouă-nouţă.

"Dacă-i degeaba, merită s-o iau", îşi spune la întoarcere ţăranul cel sărac.

Iarna a trecut cu chiu cu vai şi, în afara altui deget de la picior, degerat şi amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primăvara, vara, iar toamna tăranul şi-a amintit de Doamna cea darnică, pornind iar spre ea, să-şi încerce norocul. Dinaintea acesteia şi-a băut cu poftă paharul de Coca-Cola, ba a mai şi cerut unul, căci începuse să-i placă, dar de întors s-a întors tot cu o bască.

Totuşi nu s-a dat bătut. An după an, a străbătut calea plin de speranţă, primind cu politeţe ştiutul dar. Până într-o iarnă, când zăpezile şi gerurile au fost mai amarnice ca niciodată, picioarele i-au degerat şi doctorul a trebuit să i le amputeze.

Purtat pe braţe de vecini, omul a bătut la poarta Doamnei Uniune, care, iute, şi-a dat seama de trebuinţe, făcându-i cadou un cărucior de invalid, cu rotile, nou şi strălucitor, având douăzeci şi una de viteze şi telecomandă.

Omul a mulţumit, şi întorcându-se în satul său cu maşinăria cea arătoasă a stârnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz:  într-o noapte a fost călcat de hoţi. Aceştia nu găsiseră mare lucru, dar plecaseră acasă cu saci întregi de băşti. Oameni cu frica de Dumnezeu, îi lăsaseră, totuşi, căruciorul. În prag de iarnă, ţăranul s-a pomenit astfel fără nicio bască.

Aşezat comod în căruciorul său silenţios, a pornit iar cale de nouă munţi şi nouă ţări, s-a înfăţişat Doamnei Uniune şi i-a spus:

"Mărită Doamnă, m-au călcat hoţii şi, acum, la căderea zăpezii, sunt cu capul descoperit. Fii bună şi dă-mi o bască, fiindcă ştiu că ai şi poţi".

Doamna l-a măsurat din cap până la brâu (acolo unde începea căruţul) şi, gânditoare, i-a spus:

"Bade dragă, eu te înţeleg. Dar, tot ce-ţi pot dărui acum este o pereche de încălţări. Apropo, aşa cum te văd, cred că tu nu mai poţi munci. Nu-mi vinzi mie pământul dumitale? Cu banii primiţi ai putea să-ţi cumperi cea mai bună bască!"

Col. (r) Stelian DRONDOE

luni, 16 martie 2015

R E P E T A B I L A P O V A R A

         DEM I  DOBRESCU, 
PRIMAR AL BUCUREȘTIULUI ÎN ANII ’30

            Dem. I. Dobrescu a fost primarul Bucureștiului interbelic cu cel mai lung mandat (1929-1934). Ajuns edil-șef la aproape 60 de ani, DEM I  Dobrescu era  la capătul unei lungi cariere ca procuror, avocat și decan al Baroului de Ilfov. Cu un doctorat în Drept obținut la Paris in 1894, a fost  primul președinte al Uniunii Avocaților din România Mare, la a cărei înființare a contribuit decisiv.
           Iata ce scria DEM I DOBRESCU  in urma cu 80 de ani,mai precis in   1933.referitor la politica:


             Orice ocupatiune obisnuita naste o deformatiune profesionala.deformatiunea politicii  este politicianismul, care este profesiunea celor fara profesie.El este in mod legic din natura ocupatiunii politice.Po;itica este un razboi civil permanent,retinut cu mare greutate in limita unui razboi de voturi, care alterneaza  foarte des cu un razboi de ghionturi. In politica intocmai ca si in razboi,scopul principal este interesul ; mijlocul de capetenie este actiunea si ofensiva  si morala generala este succesul. Interesul care conduce politicianismul este interesul peronal,interesul de partid,de factiune de bisericuta,etc. Interesul general este numai un paravan al interesului particular.singur care decide.De aici decurg toate caracterele morale si intelectuale ale politicianismului.


   Morala clanului    .Interesul general este obiectiv si temperat.Interesul particular naste pasiunea si pasiunea naste violenta, din care este salbaticirea politicianului.din salbaticire este violenta , unilateralitatea, intoleranta si lipsa de obiectivitate.In viata comuna  suntem condusi de morala individuala,cu meritul,si cu demeritul,si cu raspunderea individuala.Politicienii partidelor politice ,sunt clanuri de  salbatici cu
morala de clanuri in perpetuu razboi. Intre partide  ca si intre clanuri ,gasim raspunderea colectiva,dupa cum omul unui partid,este molestat pentru faptele altui coreligionar politic sau pentru faptele partidului sau ; gasim deosebirea intre   " ai nostri " si  " ai vostri "; gasim desfraul abuzului fata de adversar ; gasim ura mostenita intre familii apartinand la partide deosebite ; gasim mostenirea politica trecuta din tata in fiu ; gasim intregi familii inscrise in acelas partid.In politica domneste morala inferioara a animalelor si salbaticilor, morala grupala, morala gregara, pentru ca lupta comuna solidarizeaza grupul cu individulsi in interiorul lui si in raprturile  partidului cu alt partid.
      In nici o  indeletnicire, de orice natura, scopul succesului nu scuza cu mai multa sfruntare toate mijloacele, ca la politica.Pentru politician nu exista nici pacat, nici delict. Inte politicieni gasim morala dolului ; in politica inala cine poate.
      Toti cei care nu pot sa-si faca loc in viata prin meritul lor personal, cauta sa patrunda in viata prin actiunea  politicii, care dintr-un om de nimic face un om de stat.
                                       (  va urma  )
Col. (r) Stelian DRONDOE

luni, 9 martie 2015

ONOARE ȘI DEMNITATE, SAU DREPTURILE MILITARILOR ROMÂNI ÎN ACTUALA CONJUNCTURĂ INTERNAȚIONALĂ



 DECLARAȚIE POLITICĂ

Adresată de către domnul senator: Leonardo Badea
Circumscripţia electorală: 16 Dâmbovița
Colegiul electoral: 1
Grupul Parlamentar: PSD
Şedinţa Senatului din data de: 02.03.2015

ONOARE  ȘI DEMNITATE,
SAU  DREPTURILE  MILITARILOR  ROMÂNI  ÎN
ACTUALA CONJUNCTURĂ  INTERNAȚIONALĂ

         Stimați colegi,

Cicero spunea că :„ Dintre toate satisfacțiile omenești nimic nu este mai onorabil și mai important decât să meriți cu adevărat recunoștința din partea patriei”.

Ideea acestei declarații politice a venit în urma unor discuții cu cadre militare, active și în rezervă, care mi-au sesizat mai multe probleme legate  de modul de calcul și de plată, sau mai exact de neplata a unor drepturi bănești.
Așezată în acea parte a Europei numită și „străinătatea apropiată” pe care  Federația Rusă o consideră drept sferă de interese exclusivă, România a devenit flancul de est al Uniunii Europene și al NATO, ea fiind acum, in fapt, potrivit opiniei unui analist militar, graniță de facto cu Rusia, după anexarea Crimeii de către aceasta. Membră a Alianței Nord Atlantice, care acordă  atenția necesară poziției geostrategice a României, ilustrată și de recenta decizie a  miniștrilor apărării din statele membre, de înființarea a șase centre de comandă și control, dintre care două în România, țara noastră nu va putea evita o atenție specială din partea Federației Ruse. Că este așa, este suficient să amintesc amenințarea lui  Vladimir Evseev,  directorul Centrului pentru Studii Politico-Militare din Moscova, care a declarat că „dacă România se va lăsa antrenată într-o astfel de confruntare, atunci este imposibil ca o serie de obiective militare din România să nu fie trecute pe lista acelor ținte care vor fi neutralizate cu diferite tipuri de arme.  Rusia consideră că din bazele NATO de pe teritoriul României vor putea fi lansate dispozitive antirachetă sau rachete balistice, astfel că va fi obligată să atace, în cazul în care România se lasă antrenată într-o confruntare dintre NATO și Rusia.  
 Criza geopolitică din Ucraina reprezintă pentru România un semnal clar pentru afirmarea stabilității și seriozității în politica sa internă și internațională.
Pentru a-și consolida apărarea în contextul amenințărilor reprezentate de conflictul din Ucraina și de acțiunile agresive ale Rusiei, România va trebui să deruleze un complex de măsuri, pe mai multe planuri. Pentru structurile militare aceasta înseamnă programe de modernizare a forțelor sale armate, intensificarea activităților de instruire și aplicații, dar și cointeresarea și fidelizarea militarilor de carieră ai țării, indiferent că vorbim de instituții din domeniul apărării, ordinii și siguranței naționale, de militari activi sau în rezervă.
Cele mai sus evocate impun conducerilor structurilor militare, dar și ale țării, inclusiv ale Parlamentului României să vegheze la două aspecte fundamentale: la formarea ofițerului în spiritul și pentru sentimentul onoarei și demnității militare și la apărarea demnității și onoarei acestuia.
Printre calitățile militarilor - ofițeri, subofițeri sau militari angajați -sentimentul onoarei ocupă incontestabil primul loc. Pentru noi, civilii, onoarea este cea care stă la baza statutului de militar, ceea ce însemnă  disciplină, legalitate, civism, disponibilitate, austeritate, curaj, solidaritate. Dar onoarea, și mai precis onoarea militară, este cea care reprezintă coloana vertebrală în jurul căreia se organizează această arhitectură specială care îl distinge pe militar de ceilalți. La rândul ei demnitatea are, printre alte sensuri, si pe acela care semnifică si un fel de atitudine a celorlalți fată de cineva, iar in cazul nostru fata de militari, o atitudine marcată de respect. Ori tocmai despre aceasta atitudine a statului fată de militari au venit să-mi vorbească cadre militare, dar mai ales membri de familie ai acestora, atât din sistemul de apărare, cat si de siguranță națională. Aceștia mi-au relatat situații pe care domniile lor le apreciază ca fiind ʺdiscriminare legislativă și socio-profesionalăʺ, îndreptată împotriva militarilor activi și în rezervă, numărul celor care simt in acest fel nefiind deloc mic. 
Este cunoscut faptul că militarii suporta, prin angajament si jurământ fată de stat, o serie de privațiuni, printre care interdicția de asociere in sindicate, de a declara sau participa la grevă, să dețină societăți comerciale sau să participe la administrarea acestora, să facă parte din formațiuni politice si să candideze pentru a fi aleși în administrația publică locală, în Parlamentul României, precum și în funcția de Președinte al României, la care se adaugă, nu de puține ori, obligația să își schimbe frecvent domiciliul în funcție de interesele serviciului militar și în mod implicit, în funcție de interesele statului român. Aceste interdicții si privațiuni au existat dintotdeauna pentru militari însă, de-a lungul timpului, pentru compensarea acestora, în România, la fel ca și în celelalte state civilizate ale lumii, a fost dată o legislație de tip compensatoriu concretizată în 2 legi aplicabile structurilor militare: o lege specifică de salarizare și o lege specifică de pensionare. Acest echilibru legislativ a existent până la data de 01.01.2011, când Regimul Băsescu - Boc a abrogat legile specifice de salarizare și de pensionare menite a compensa aceste privațiuni impuse de serviciul militar si a aprobat Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și Legea nr. 263/2010 privind sistemul unic de pensii. Prin această legislație, militarii activi si cei in rezervă sunt tratați identic cu civilii, însă militarii consideră că acest fapt este discriminatoriu cât timp lor le sunt menținute limitările și interdicțiile de drepturi și libertăți constituționale.  De fapt, susțin aceștia, această integrare in sistemul „unitar” nu este completă, ci s-a făcut doar în pârțile care convin celor care nu înțeleg, sau înțeleg voit distorsionat situația aparte a militarilor  si  a armatei.
 Printre argumentele ce sunt invocate in susținerea acestei concluzii sunt enumerate:
- desființarea, de la 01.01.2012, a dreptului la pensie militară si recalcularea acesteia, nemaitinându-se cont de privațiunile, limitările ori interdicțiile de drepturi de natură constituțională impuse de cariera de militar. Situația a fost reparată, la inițiativa Guvernului Ponta, prin adoptarea Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Repararea este însă parțială, deoarece proiectul noii legi a pensiilor militare nu a fost pus in dezbaterea Parlamentului.
- nemulțumiți sunt militarii si pentru faptul că exista drepturi legale  care nu li se plătesc. Astfel, legislația in vigoare (art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010) prevede că, la trecerea in rezervă sau direct in retragere, militarii, polițiștii si funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare beneficiază de un ajutor stabilit in raport cu solda funcției de baza, respectiv salariul funcției de bază avuta/avut in luna schimbării poziției de activitate, precum si de un ajutor egal cu doua solde ale funcției de bază, respectiv cu doua salarii ale funcției de baza, atunci când sunt trecuți in rezerva sau direct in retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzută de lege, însă acest lucru nu se aplică. Statul roman a elaborat, anual, acte normative (Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283 din 2011, OUG 103 din 2013, Ordonanța de urgentă nr. 83/2014) care prevăd că aceste drepturi nu se plătesc.
Iată, stimați colegi, câteva dintre problemele despre care am fost informat că preocupă cadrele militare, aspecte cunoscute sau necunoscute, luate in atenție sau voit ignorate, dar care sunt circumscrise apărării onoarei si demnitatii militare, trăsături care nu tin numai de profilul psihomoral al individului, ci si de atitudinea statului fata de aceasta categorie socio – profesionala. Nerecunoașterea sau afectarea lor prin lipsă de măsuri care să ilustreze importanta pe care o dăm structurilor militare  romane - pioni de bază al integrității teritoriale, al statului de drept si siguranței naționale - pot avea, desigur, urmări asupra  capacității de apărare a României, într-o perioadă in care liniștea si stabilitatea interioară sunt cu atât mai importante, cu cât in apropierea granițelor tarii noastre instabilitatea este accentuată.
Ce ar trebui făcut in direcția remedierii celor expuse mai sus si pentru a da un semnal de  apreciere a rolului armatei si de considerare a onoarei si demnității militarilor?
       - Revenirea la o legislație de tip compensatoriu cu privire la salarizarea cadrelor militare, care să acopere interdicțiile si privațiunile impuse de cariera militară. Este cunoscut faptul ca  Armata, cadrele militare au avut drepturi de rentă – pensie de serviciu încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza. In situația menținerii cadrelor militare in sistemul unitar a personalului plătit din fonduri publice, va trebui să ne asumăm eliminarea interdicțiilor care conferă, de fapt,  disciplină, ordine si stabilitate sistemului militar si să se procedeze la aplicarea prevederilor Codului Muncii si acestei categorii socio-profesionale.
         - Urgentarea dezbaterii Legii pensiilor.
         - Plata tuturor drepturilor stabilite prin lege pentru cadrele militare si renunțarea la emiterea de acte normative de amânare repetată a onorării acestora.
          Toate  acestea trebuie realizate în strânsă legătură cu constrângerile bugetare, urmărindu-se alinierea la prevederile europene, o preocupare constanta a actualului guvern.
 Senator PSD
LEONARDO BADEA