Referitor la venitul care a fost înlocuit
de soldă, realizez că raportul soldă/ordinul 50 în perioada comunistă era de 20/1 la un absolvent, iar acum e de 2/1,tinzând
vertiginos să fie unitar, iar despre raportul soldă lunară de bază brută
/salariu mediu brut pe economie la un
absolvent este subunitar,deci dacă va mai exista vreo idee de calculare a
pensiei contributive actualii activi şi viitorii vor avea nişte pensii cu un
punctaj posibil subunitar.
M-aş fi bucurat dacă în textul ordonanţei ar fi fost inserat un alineat de genul:(a)până ce raportul soldă/norma de hrană nu va fi egal cu raportul de 20/1 ,norma de hrană intră în
baza de calcul a pensiei militare de stat.
Cu privire la introducerea barierei
de 85% pentru baza de calcul, care înmulţită cu 1.2 (corespunzător Ordinului
Meritul Militar clasa I-a) ar rezulta un procent mai mare de 100% din baza de
calcul, atrag atenţia că acest lucru nu este adevărat pentru că cei care au modificat legea nu au luat în
considerare procentul de impozitare al pensiei care este de 21.5% din baza de
calcul la care se adaugă suma fixa de
208.7 lei. Asta în condiţiile actuale de
calcul al impozitului pe venituri ,dar ştie toată lumea că aceste condiţii pot
fi shimbate oricând…
Prin urmare, cei care ating acest
procent de 102% iau de fapt o pensie netă
de 80.5% din baza de calcul + suma fixă de
208.7 lei, procent similar funcţionarilor publici parlamentari ,diplomaţilor
etc.
În anul 2001 când legea 164 a fost concepută, nu s-a luat în calcul impozitarea
pensiei,impozitare care după părerea mea
nu este corectă pentru că intervine dubla impunere, dar într-o economie
în care creşterea economică bazată pe creşterea consumului este
considerată un succes şi ştim prea bine
de ce,asta e…
Dacă ar fi vrut codiţii similare cu
legea 164,pentru că nu-i aşa? asta s-a dorit şi pentru asta au luptat
militarii, pentru aceleaşi condiţii ca
cele stipulate în legea 164 şi să facă totodată şi nişte economii la buget, ar
fi trebuit să insereze un alineat de felul :(b)dacă din calcule rezultă un
procent mai mare de 100% din baza de calcul ,procentele în plus sunt pierdute în
dauna beneficiarului pensiei militare de stat.
Astfel ,pensia netă pentru cei mai norocoşi dintre noi ,care au
avut timp să evolueze în carieră mai multă vreme şi să nu fie disponibilizaţi, ar fi fost în
valoare de 98.5% din baza de calcul +
suma fixa de 208.7 lei. Bineînţeles că modalitatea de determinare a bazei de calcul cu 80% ar fi trebuit
neschimbată şi astfel procentul pensiei nete ce trece de 80% ar fi fost poate
în consonanţă cu preambulul legii 223,adică o recunoaştere firească a
dificultăţii slujbei avute de militari,pentru că nu-i aşa în transportorul
amfibiu blindat chiar dacă bei o cafea trebuie s-o bei din termos în miros de ulei ars ,transpiraţie şi praf de
puşcă şi nu din ceaşcă de porţelan
într-un decor cu flori pe birou şi aer condiţionat.
Atunci, probabil unii dintre noi ar
fi exclamat : Bravos naţiune! şi mulţi ar fi comentat laudativ iniţiativa
guvernului.
Astfel, presupusul lor
exemplu cu pilotul care termină şcoala militară la 22 de ani ,zboară până
la 52 şi lucrează în biroul operaţii până
la 60 de ani, cumulând astfel 80 de ani vechime şi ajungând pe merit la “astronomica”
bază de calcul de 80+55=135*1.2=162% ar
fi fost foarte simplu şuntat prin
filtrul taie sus de 100%, dar “consecvenţa”
a fost mai mare ,punând şi filtru
taie jos de 65%.
Mă mir cum de mai au curajul să dea
ochii cu militarii activi ,în special cu cei pe care-i trimit în teatrele de
operaţii cu soldele pe care le au ,ştiind că unii vor veni de acolo cum vin, ca
să nu mai vorbim de diurnele pe care aceştia
le capătă (am zis bine capătă şi toată lumea dacă nu ştie,cel puţin intuieşte
de ce...).
Prin
urmare ,de ce nu au inserat un alineat cu conţinutul :(c)militarii răniţi în misiuni şi pensionaţi în urma acestui fapt ,beneficiază pe lângă condiţiile de la articolele pensiei de boală şi de o sumă fixă lunară platită în valuta
diurnei ,care în funcţie de problemele medicale legal certificate, poate ajunge
la 100% din totalul diurnei lunare a comandantului de unitate sub comanda căruia
şi-au desfăşurat misiunea.
În acest fel recunoaşterea sacrificiului
pentru aceşti militari ar fi una reală si nu de conjuctură ,pentru că am văzut
cu toţii că erau foarte afectaţi si chiar au discutat în termeni foarte
cordiali cu aceşti militari de Ziua Naţională a ROMÂNIEI.
Acum mă întreb: oare erau cu adevărat
marcaţi de ceea ce văd în ochii acestor bravi veterani, sau numai mimau acest
lucru?
Despre eliminarea articolului 22 din
lege ce să mai spun. Seamănă cu legarea ţăranului de glie.
Cu ce drept opreşti un pilot care a
terminat şcoala militară la 22 de ani şi care a zburat 10 ani şi jumătate
,îndeplinind asfel vechimea cumulată de 25 de ani să iasă cu pensie din armată la 32 de ani şi
jumătate şi să-şi vadă de viaţa lui în continuare
cum crede de cuviinţă?
Cu ce drept opreşti un
radiolocatorist sau un transmisionist care sunt iradiaţi zilnic în mediul plin de radiaţii periculoase în care
lucrează, să iasă la vechimea cumulată corespunzătore, fără să mai aştepte vârsta
de 45 de ani şi să-şi vadă de sănătatea
şi de viaţa lor în continuare.
Despre creşterea pragului de vârstă minim
pentru pensia anticipată parţială de la 20 de ani ,prevăzut în legea 164, la 25
de ani ce să mai spun. Este profund
incorectă şi fără nici un argument ştiinţific la bază, pentru că media de
vârstă s-a diminuat în mod sigur în România ,fiind evident faptul că sigur nu
avem aceleaşi condiţii de trai cu japonezii sau scandinavii.
Concluzionez că din nefericire pentru
noi, aceşti domni care au scormonit prin legea 223 ,nu au învăţat nimic pe la
Bruxelles sau de pe unde i-or fi adunat cei din România lucrului bine
făcut.
Ar fi avut ce învăţa şi de la
comuniştii care în 1986 nu au îndrăznit să pună în aplicare planul de reducere a
efectivelor armatei cu 5 procente fără consultarea trupelor în prealabil.
Dar, deh plimbările pe Bayswater Road
poate nu te fac mai înţelept ci doar mai obosit.
Ba nu, greşesc .
Au învăţat să fie paşnici în aparenţă
,dar de fapt foarte agresivi în gândire. Noi militarii, suntem învăţaţi să ne
respectăm şi prizonierii ,darmite camarazii.
Sunt ei camarazii noştri?
Răspunsul din partea lor probabil va veni , ca în finalul serialului
turcesc “Iertare”…(adică niciodată şi fiecare este lăsat să-şi imagineze ce
doreşte) şi cine ştie, să nu dea Domnul
să strige “Merhamet,merhamet…” cât de curând…când nu va mai dori nimeni să
înfigă steagul “pe crâncena redută”.
Contributivul,
şi v-aţi prins de ce, nu-i aşa?
